E atat de ciudat sa vrei sa faci atat de multe lucruri si totusi in acelasi timp sa simti ca nu mai vrei sa faci nimic. E o stare in care pur si simplu nu mai ai motivatia necesara sa te urnesti sa faci ceea ce stii si tu ca ti-ai dori sa faci, dar cumva preferi sa ramai deoparte si sa lasi lucrurile sa mearga de la sine, sa le privesti si sa te mai implici si tu cu minimul de efort. Simti ca esti prea obosit si vrei sa te ascunzi putin de responsabilitatile zilnice si sa mai targi o gura de aer proaspat de libertate inainte sa te duci inapoi la ele. Ai nevoie de o pauza.

Asta imi tot spun de cateva luni incoace, ca vreau o pauza lunga, ca vreau sa stiu ca "maine" nu "trebuie" sa fac nimic. Trebuie e un cuvant puternic, si chiar daca mi-ar putea spune cineva acum ca nu exista obligativitate si ca liberul arbitru imi spune clar ca mai am mereu cel putin o optiune, daca e sa fiu sincera mereu exista acel "trebuie" definit de niste imprejurari care te forteaza sa fii responsabil. Asa ca, am luat o pauza de la ce nu as fi vrut sa iau pauza, si mai bine spus de la a scrie atat de des cum mi-ar fi placut, in detrimentul nevoii mele de a petrece timp mai mult cu mine si in a pune in balanta tot ce s-a intamplat in ultimele luni ce au zburat la propriu, la lucrurile pe care le simt, la ceea ce vreau sa creez, nu doar ca si continut pe blog, dar si in viata mea personala. Am continuat sa imi alimentez nevoia creativa prin a face fotografii (iar pe acelea le puteti vedea pe contul meu de instagram aici, postez des) si sincer am o bucurie aparte in a creea fotografiile pe care le vedeti pe blog dar si pe instagram unde tind sa postez si mai des. Mi-am dat seama ca desi "trebuie" sa fac anumite lucruri care sa imi asigure, sa spunem, traiul, totusi e important cum va mai spuneam eu candva sa nu renunt la ceea ce imi aduce mie bucurie si care ma face sa ma simt implinita: arta, creativitate, si la urma urmei fiecare isi creeaza propria arta. 

Cred ca am avut nevoie de timp pentru mine si cred ca inca mai caut acele momente in care sa ma pot desprinde de cotidian. E totusi ceva ce nu reusesc sa fac cu usurinta, pentru ca tind sa ma implic total in orice fac: in relatiile mele, in sarcinile de la job, in fotografiile pe care le fac, in tot, si oricat ar fi de important pentru mine sa pot face totul asa cum imi doresc, sunt momente in care vreau sa ma retrag doar eu cu mine.

Mi-am dat seama ca e important sa imi setez prioritatile si sa nu ma abat de la ele, ca uneori e bine sa mai spui si cate un nu si sa stai deoparte daca e ceva ce chiar nu vrei sa faci, ca uneori chiar nu poti avea controlul asupra situatiei si ca nu e vina ta ca lucrurile au luat o intorsatura  dubioasa si ca tot ce poti sa faci e sa iei o gura de aer, sa te calmezi si sa vezi ce poti sa faci ca sa duci lucrurile pe drumul cel bun; dar, pe langa toate astea e si mai important sa nu uiti de tine, sa nu te pierzi in detaliile ce iti mananca timpul si sa stii sa te mai opresti putin din mers pentru a-ti reincarca bateriile.

Inca ma simt... obosita, dar sunt gata sa ma reapuc de ceea ce ma face fericita.

-