V-am povestit de curand de pasinea mea pentru blush, dar sa nu credeti ca ma opresc doar la unul. Pentru mine e importanta nuanta, textura, pigmentatia si de asemenea cat de versatil poate fi un produs  de genul acesta. Eu nu cred ca produsele de machiaj sau pensulele trebuie folosite doar asa cum scrie pe eticheta, ba chiar cred ca ne putem juca si sa creem un machiaj mai interesant, sau ne pot ajuta sa fim mai rapide atunci cand ne grabim sa iesim pe usa.

Blush-ul de care vreau sa va vorbesc acum este de la Pupa Milano, Like a Doll Blush. Eu am o nuanta tare dragalasa, 104, care ma face sa ma gandesc la papusile de portelan din colectia pe care o avea verisoara mea la un moment dat. E o nuanta de roz mai rece, dar cremoasa in aspect. Se aplica foarte frumos pe piele, dar trebuie putina atentie, pentru ca este o pudra destul de pigmentata, de unde vine si versatilitatea ei. Imi place formula, imi place textura si imi place ca este mat. Desi imi plac blush-urile sidefate intr-o oarecare masura, cele care sunt mate si cu particule de sclipici in ele sunt un mare NU pentru mine. Este rezistent pe piele si se contopeste frumos cu restul produselor de pe fata, avand un aspect bine estompat si natural ulterior. 

Pe langa a va spune cat imi place mie blush-ul acesta de la Pupa, vreau sa mai povestesc si de un gen de machiaj care imi place mie mult de ceva timp incoace, iar motivul principal e faptul ca totul este echilibrat din punct de vedere cromatic. De ceva timp  incoace imi place sa imi folosesc blush-ul la ochi, in pliu. Contureaza si scoate in evidenta ochii, culorile de pe fata merg toate bine impreuna si avem in final un aspect armonios si diafan. Uneori imi place sa aplic si un gloss pe pleoape pentru a transforma totul in ceva mai editorial.